Resurse Audio Video Foto

De ce m-am decis sa scriu despre aceste mituri? Probabil pentru ca gandesc inginereste, pentru ca electronica a fost principalul meu hobby cativa ani, pentru ca de multe ori incerc sa imi explic fenomenul si sa nu merg pe principiul "crede si nu cerceta", pentru ca

am facut o scoala de muzica si probabil ca, pentru mine, muzica este mult mai importanta decat perfectiunea sunetului. Totusi, sunt foarte interesat sa obtin un sunet cat mai bun, pur si apropiat de cel real. 

Voi incerca sa explic aceste mituri, fara prea multe detalii tehnice, astfel incat sa fie pe intelesul tuturor si fara sa sustin ca explicatiile mele reprezinta adevarul absolut. Mai jos gasiti parerile mele personale.

Unii oameni, considera sunetul redat pe echipamente analogice mai bun. Treaba cu e mai bun, mai placut, mai cald, mai voluptos, mai dinamic, etc. este bineinteles relativa si foarte subiectiva, putand diferii mult de la o persoana la alta. Din punct de vedere stiintific, nu se poate demonstra ca o inregistrare digitala suna mai prost decat una analogica. Din contra o inregistrare analogica are urmatoarele dezavantaje fata de una digitala:
- zgomot de fond mai mare (la unele inregistrari chiar foarte deranjant),
- distorsiuni mai mari
- dinamica redusa (variatia sunetului in volum). Pick-ul are o dinamica mai mare decat casetofonul, CD-ul are o dinamica mai mare decat pick-up-ul.
- sunetul de pe o copie a originalului se degradeaza (zgomotul de fond creste, distorsiunile cresc, dinamica scade, etc.)
- calitatea echipamentele analogice, pe care se face auditia (pick-up-uri, casetofoane, magnetofoane) este foarte importanta. Diferentele intre un casetofon ieftin si unul performant este enorma, atat din punct de vedere a calitatii sunetului cat si a pretului. In cazul cd-player-elor, aceasta diferenta este mult mai mica.
Cu toate ca inregistrarile digitale sunt superioare celor analogice, exista CD-uri prost inregistrate sau sunteul este prost procesat. Exista o multime de inregistrari digitale facute de pe un suport analogic, cand putem avea o dinamica mai proasta pe CD, decat pe original. Exista si probleme in cazul inregistrarilor digitale (ma refer la standardul actual CD), cauzate de frecventa de sampling (44,1Khz). Problema este aparitia unor distorsiunilor la frecvente inalte, mai mari decat in cazul inregistrarilor analogice.

Un disc original (CD) suna mai bine decat o copie a sa.
Incercati acest lucru. Faceti o copie si comparati-o cu originalul. Fiti obiectiv si va garantez ca nu veti putea face diferenta intre original si copie. Pentru ca nu exista. Atata timp cat informatia este digitala, adica formata dintr-o insiruire de biti (1 si 0), copierea originalului se va face bit cu bit, folosindu-se algoritmi de verificare (CRC) iar rezultatul copierii va fi 100% identic cu originalul. Daca nu este 100% identic, programul care face copierea, va semnala eroare la copiere. Si atunci, daca acea copie, este identica cu originalul, de ce ar suna diferit? Unii chiar au senzatia ca suna mai clar, mai profund, mai dinamic, mai cald, etc.. Explicatia cred ca tine de fenomenul Placebo.

CD-ul nu va muri niciodata. Alta tehnologie mai buna nu exista si nici nu se va inventa.
Nu stiu daca va muri sau nu. Probabil va ajunge in situatia in care se afla discul de vinil in acest moment. Oamenii il vor folosi tot mai putin si vor migra catre alte suporturi de stocare a informatiei. Chiar si marii producatori de aparate audiofile se reorienteaza. Daca si Wadia, probabil una dintre cele mai renumite marci audiofile de cd-playere, transporturi, convertoare si procesoare digitale a scos pe piata iTransport entru iPod-uri, trendul este destul de clar ( http://www.wadia.com ).

Cablurile interconect aurite suna mai bune decat celelalte (nichelate, argintate, zincate, etc.)
Indiferent de natura materialului conductor, cu care sunt acoperiti conectorii, cel mai important lucru la un cablu este sa faca un contact cat mai bun intre conectori iar firele de semnal sa aiba o ecranare buna. Materialul cu care sunt acoperiti conectorii, nu poate influenta sunetul. Nu il poate face mai clar, detaliat, etc.. Nu conteaza nici macar compozitia firelor conductoare. Ca e vorba de cupru 99% sau nu, ca este ?Oxygen Free? sau nu, tot asa se va auzi. Nu conteaza nici macar cine este fabricantul cablului, daca este fabricat de o firma renumita sau este facut acasa in regim de amator, daca este scump sau ieftin. Conteaza doar cat de bun este contactul dintre mufa cablului si conectorul in care este introdus. Orice contact are o rezistenta (masurata in ohmi). Cu cat rezistenta este mai mica, cu atat contactul este mai bun iar transmiterea semnalului este mai buna (pierderile de semnal sunt mai mici).
Probabil ca unele cabluri foarte ieftine, folosesc conectori care nu fac un contact grozav, conectorii se deformeaza in timp, se oxideza, etc.. Aurul nu este un conductor mai bun decat argintul de exemplu, dar are avantajul ca nu oxideaza si bineinteles mai are un avantaj, care de multe ori este si acesta foarte important: arata bine. Faptul ca nu oxideaza, e un lucru bun, dar daca scoateti si introduceti des mufa aurita in conector, subtirele strat de aur va dispare in timp.

Folosind un cablu litat, obtinem un sunet mai bun decat dacat daca folosim unul plin.
In cazul frecventelor audio, nu apare nici o diferenta sesizabila in sunetul redat de un sistem audio, daca utilizam cabluri litate sau pline. Toretic in orice cablu apare efectul de suprafata al curentului (Skin effect). Asta inseamna tendinta electronilor de a circula pe suprafata conductorului la frecvente inalte. Daca avem un conductor plin, suprafata este mai mica, creste rezistenta si cresc pierderile in semnal la astfel de frecvente. Dar acest lucru nu apare in banda de frecvente audio. In concluzie, nu poate apare nici o diferenta intre cele doua tipuri de cabluri. De preferat este folosirea celui litat, pentru ca este mai maleabil.

Cablurile pentru boxe, influenteaza calitatea sunetului
In banda de frecvente audio 20Hz ? 20kHz, cablurile trebuie sa aiba o singura calitate: sa fie suficient de groase (sectiunea de cupru) astfel incat sa permita trecerea fara probleme a curentului de la amplificator la boxe si sa aiba o rezistenta cat mai mica in calea semnalului. El se dimensioneaza functie de puterea boxelor, a amplificatorului si a lungimii cablului.

Cablurile de alimentare, de inalta calitate, aduc imbunatatiri evidente asupra calitatii sunetului.
Nu au nici cea mai mica influenta asupra sunetului. Si aici, ca la orice cablu folosit in domeniul audio, cel mai important lucru este contactul, care trebuie sa fie cat mai bun, iar in acest caz este vorba de contactul facut de stecher in priza de tensiune. La dimensionarea lui, mai trebuie tinut cont si de grosimea firului conductor. Grosimea se alege in functie de curentul consumat de echipament, dar in cazul echipamentelor audio pentru acasa, curentii sunt relativ mici, deci nu sunt necesare grosimi mari.

Cabluri interconect directionale, influenteaza sunetul functie de modul in care sunt conectate in sistemul audio.
Aceste cabluri, au marcat pe ele, sensul de conectare. Daca este vorba de cabluri din cupru, daca nu au nici un fel de fitru pe firul de semnal (si nici nu ar trebui sa aibe), nu au nici cea mai mica influenta asupra sunetului, indiferent de modul de conectare.

Amplificatoarele cu tuburi suna mai bine decat cele cu tranzistori, au un sunet mai detaliat, mai clar si mai cald.
Cateva lucruri sunt destul de clare in cazul amplificatoarelor cu tuburi: factorul de distorsiune este mai mare (datorat in mare parte transformatorului de pe iesire), puterile maxime ale amplificatoarelor sunt mai mici, au un damping factor mai slab, consuma mai mult, lampile au o perioada de viata relativ scurta, etc..
Deci, ce poate fi mai bun la un amplificator cu lampi decat la unul cu tranzistori? Intradevar la marea majoritate a amplificatoarelor cu lampi, sunetului are o nuanta diferita de cel al amplificatoarelor cu tranzistori. Cu siguranta unora le place, aceasta nuanta, care se datoreaza in final tot distorsiunilor amplificatorului. Daca gandim logic, amplificatoarele cu tuburi, dau o nuanta specifica sunetului iar acest lucru este incorect. Amplificatorul ar trebui sa fie neutru din acest punct de vedere si sa nu ?coloreze? sub nici o forma sunetul. Probabil ca aceasta nuantare, este placuta, pentru un anumit gen de muzica dar poate fi chiar ciudata pentru alt gen. Dar sa fim totusi obiectivi, faptul ca amplificatoarele pe lampi dau o nuanta specifica sunetului nu este echivalent cu a spune ca se aud mai bine decat cele pe tranzistori.

Inlocuirea unor componente din circuitele electronice ale amplificatoarelor, cd-player-elor, etc. cum ar fi condensatorii si rezistentele, cu alte componente de calitate superioara duc la o imbunatatire a sunetului.
Aceste modificari, nu ajuta la imbunatatirea sunetului. Sunt pur si simplu o cheltuiala in plus. Astfel de schimbari merita facute doar in cazurile in care componentele fiind foarte vechi si-au schimbat mult valorile nominale din cauza imbatranirii. In rest schimbarea componentelor este nejustificata.

Un DAC performant, aduce imbunatatiri calitatii sunetului.
Un DAC transforma semnalul digital in analogic. Un DAC pe 16 biti de tipul X face absolut acelasi lucru ca un DAC pe 16 biti de tipul Y. Chiar daca unul este mai scump decat celalalt, amandoua fac acelasi lucru, deci in concluzie, sunetul rezultat nu poate fi diferit.

Sunetul echipamentelor audio englezesti este superior altora.
Din punctul meu de vedere, nu au cum sa sune mai bine. Explicatia e legata de marketingul produselor. Toate amplificatoarele, cd-player-ele, etc. au la baza aceleasi principii, moduri de constructie si sunt facute cu aceleasi componente. Nuanta sunetului este data de reglaje si poate fi modificata extrem de simplu. Depinde de fiecare inginer, ce nuanta a sunetului va alege, pentru amplificatorul pe care il proiecteaza. In acest fel va crea si o identitate specifica marcii.

Sunetul echipamentele audio japoneze este groaznic in comparatie cu cel al echipamentelor audio europene.
Si aici este vorba de nuanta sunetului si nu de o calitate mai buna sau mai proasta. Se pare ca audiofililor europeni, nu le place sunetul aparatelor audio japoneze. Singurul producator acceptat pare a fi Accuphase. Eu cred ca in acest caz este vorba de foarte mult subiectivism. Asta este, nimeni nu cred ca ii obliga sa cumpere aparatele japoneze.

Un amplificator bun, nu are nevoie de corectii de ton. Doar amplificatoarele proaste au nevoie de astfel de corectii.
Da, un ampificator bun, nu are nevoie de corectii, daca:
- auditia se face intr-un spatiu corespunzator (incaperea este suficient de mare si are o acustica buna)
- inregistrarea folosita pentru auditie este buna
- cel care face auditia, este plasat intr-o pozitie corecta fata de boxe
- cel care face auditia are o ureche cat mai liniara, deci nu are probleme cu auzul
- boxele sunt de o foarte buna calitate si redau cat mai liniar intregul spectru de frecvente audio.
In conditiile de mai sus, intradevar, nu sunt necesare corectiile de ton. Dar daca:
- auditia o faci intr-un spatiu impropriu din punct de vedere acustic sau in camere mici de bloc, care nu iti permit sa faci o auditie la un volum corect
- daca asculti multe genuri muzicale, muzica veche mai prost inregistrata
- daca pozitionarea boxelor nu o poti face ca la carte
- daca auzi banda de frecvente pe care o auzi este mai mica decat in cazul altor persoane, lucru care se inampla din diverse motive, unul fiind inaintarea in varsta.
- daca nu iti permiti luxul de a cumpara boxe de foarte bun calitate (scumpe)
atunci, e cazul sa te folosesti de corectiile de ton, pentru a corecta toate aceste neajunsuri.

Producatorii de mass production gen (Sony, Technics, Panasonic, Onkyo, Denon, etc.), nu sunt capabili sa construiasca scule audiofile.
Si un amator cu o experienta bogata in domeniu si solide cunostinte de electronica poate face un amplificator audiofil. Producatorii gen Sony, Panasonic, Denon, etc. o pot face fara nici un fel de problema iar unii dintre ei chiar au serii de varf, care rivalizeaza de la egal la egal cu marcile audiofile. De ce nu fac acesti producatori toate produsele de o calitate ireprosabila? De ce au ajuns sa faca si scule de 2 bani? Cred ca stim cu totii motivele si probabil ca sunt multe.

Doar producatorii de scule audiofile stiu secretul obtinerii sunetului perfect.
Din pacate nu exista nici un secret. Totul este standard, schemele, componentele, tehnologiile. Poate secretul consta in faptul sa stii cum sa-ti vinzi marfa, cateodata la preturi exorbitante si sa rezisti intr-o piata de nisa cu o concurenta tot mai mare.

Adevarata muzica este doar cea stereo (inregistrata pe doua canale).
Un audiofil adevarat, nu asculta muzica in varianta 5.1 sau 7.1. Din punctul lui de vedere, auditia trebuie facuta doar pe doua canale. Pai daca asculta muzica din anii 60,70, 80 si chiar 90, nici nu prea are alte variante. In acele vremuri, studiourile faceau doar inregistrari stereo. Si azi in 2008, majoritatea muzicii este inregistrata stereo, dar lucrurile au inceput sa se schimbe intr-un ritm destul de alert.
Daca muzica este bine inregistrata si procesata si daca se folosesc scule de calitate (nu neaparat din gama audiofila), vei avea surpriza sa descoperi ca exista ceva mai bun decat auditia stereo. Ba chiar poti sa ai supriza ca se aude mai bine decat intr-o sala de concerte (mai ales daca te afli la o distanta apreciabila fata de orchestra). Distributia sunetului pe 6 sau 8 canale poate face minuni. Chiar si marii producatori de scule audiofile s-au reorientat si poti gasi amplificatoare 5.1 sau 7.1 in oferta lor.

Demagnetizatorul de CD-uri, imbunatateste calitatea sunetul.
In primul rand, nu ai ce sa demagnetizezi la un CD. E facut din plastic si o folie foarte subtire de aluminiu. Aluminiul nu poate fi magnetizat, deci nici demagnetizat. In concluzie nu poate avea nici o influenta asupra sunetului.